SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PREŞEDINTELE ASOCIAŢIEI ROMÂNE A BĂNCILOR

Ma uitam aseara pe B1 TV la emisiunea Nasul, unde invitat era Preşedintele Asociaţiei Române a Bancilor, dl. Radu Gheţea, care ne explica în cadrul emisiunii si în alte articole publicate în diverse locuri ce „Zâne bune” şi „Fete mari” sunt băncile din România, şi cum nu pot ele dormii de grija economiei româneşti şi a clienţilor lor. Printre multele bâlbe, interpretări ale legilor şi dezinformări pe care le emitea, cum că mii de clienţi ar interpreta greşit prevederile OUG 50/2010, dl. Gheţea spune şi un lucru real, ei ARB sunt o asociaţie de „LOBBY”. După vagile mele cunoştinte in România nu există o lege care sa reglementeze activitatea de lobby, ea fiind probabil reglementată doar de codul penal la „trafic de influenţă” şi „şantaj”. Deci să înţeleg că asta face ARB? Probabil că da, dacă mă ghidez după presiunile pe care le fac în cadrul comisiilor din Camera Deputaţilor pentru modificarea OUG 50/2010. D-le Gheţea, de ce atâta efort depus pentru a aduce amendamente unei legi pe care clienţii băncilor au înţeles-o greşit, iar băncile au implementat-o cu sfinţenie (tot în folosul clienţilor)? De ce ameninţaţi subtil că dacă legea ar trece de camera deputaţilor nemodificată, s-ar putea ca acţionarii băncilor străine sa dea fuguţa la ei în ţară cu lacrimi în ochi de supărare că l-i s-a umblat la caşcaval şi nu mai pot escroca prin practici abuzive şi la limita legalităţii acest popor? Face-ţi apel la siguranţa sistemului bancar şi la efectele asupra economiei naţionale, care efecte d-le Gheţea? Cele pe care le-aţi produs în 20 de ani prin aplicarea unor dobânzi şi comisioane demne de o ţară bananieră? Cum aţi încurajat dezvoltarea economică şi mediul privat? Prin dobânzi de 20%, când în orice tară civilizată dobânzile se situează la ¼ din cele practicate la noi? În toate ţările afectate de criza economică băncile au avut cele mai mari probleme, dar nu si în România, unde aţi prosperat pe spinarea clienţilor buni platnici pe care i-aţi împovărat cu toate costurile şi pierderile băncilor pentru a vă conserva profitul. Poate ar fi vremea să vă revizuiţi comportamentul faţă de clienţi, să îi consideraţi parteneri de afaceri şi nu vaci de muls, ştiu că e greu d-le Gheţea, să faci management performant, să îţi optimizezi costurile, să închideţi sutele se agenţii şi sucursale în care nu intra nimeni si care nu produc decât costuri suplimentare, dar de ce să faceţi aceste lucruri dacă costurile nu sunt plătite de bănci, ci de clienţii transformaţi în sclavi. Ce le mai rămâne clienţilor, sa îşi caute dreptate în justiţie şi cine ştie, poate vor câştiga, sau poate veţi face puţin „LOBBY” şi pe acolo şi atunci vor pierde cu dreptatea şi legile de partea lor. Ar fi periculos d-le Gheţea să faceţi prea mult „LOBBY”, gândiţi-vă la comportamentul acestui popor de-a lungul istoriei, înghite multe, stă cu capul plecat, tace până la un moment când se satură şi nu mai are nimic de pierdut, atunci devine periculos de violent, se răscoală, face revoluţii, mineriade etc. Doamne fereşte ca miile sau zecile de mii de clienţi nemulţumiţi, care se cred excrocaţi de către bănci să ajungă la concluzia că nimeni nu le poate face dreptate în această ţara, sau să nu vă mai plătească ratele până nu se face dreptare, ce veţi face îi veţi executa silit? Poate că da, veţi executa câteva zeci, sute dar nu pe toţi, căci s-ar putea unii si chiar nu mi-aş dorii sa asist la manifestări în masă sau doamne fereşte vre-o mineriadă... . Nu cred că sistemul de canalizare ar fi destul de încăpător că vă găzduiască pe toţi bancherii de furia acestui popor.

Un cetăţean al acestei ţări (considerata de unii bananiera).

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu de C.T.Popescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor. Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta. Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale. Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua – spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
C.T.Popescu

Iulian URBAN: “Discuţie incendiară cu un bancher”

Piaţa imobiliară românească se va prăbuşi în 2010!

Să aflăm cine sunt cei care trag sforile din umbră pentru a cumpăra pe nimic activele majore ale României, în 2010.
Cum au fost înrobiţi românii!
In vreme ce romanii sunt hipnotizati de campania electorala, se trag sforile de catre grupurile financiare care se pregatesc sa cumpere activele majore ale tarii, in regim de solduri. O sa va invit sa urmariti o discutie purtata de mine cu un bancher, pe tema scenariului pentru 2010, si o sa va las sa trageti concluziile. Nu conteaza banca unde lucreaza acest om, ci pur si simplu, strategia ampla, pusa la cale peste capetele noastre, care par sa nu se mai dezlipeasca de manipularile si circul campaniei electorale.

Un fost sef de la CIA spunea :
„daca stii cum si cu ce sa manipulezi atentia cetateanului, si pui in stanga lui un spectacol de circ, nu o sa observe portavionul din dreapta lui”

Iulian URBAN: Cum priveste banca si grupul financiar din care faceti parte, ce se intampla in Romania, in plan economic si politic?

Bancher: Suntem incordati insa extrem de motivati, intrucat asteptam producerea momentului la care lucram de circa 10 luni de zile; Banca noastra si-a redus extrem de mult expunerea in Romania, a inchis robinetul creditarii, si am trimis catre headquarter-ul grupului, cat de multa moneda euro am putut; Repet, asteptam acum producerea rezultatului muncii noastre, in cadrul unui plan la care participa extrem de multe grupuri financiare si bancare externe.

Iulian URBAN: Adica concret in ce consta acest rezultat pe care il asteptati? Sperati in revenirea economica a tarii? Veti relua creditarea?

Bancher: Naivitatea este o slabiciune de caracter a romanilor. Ma intrebi daca speram in revenirea economica a tarii? Pai noi speculam si vom castiga enorm de multi bani, tocmai in momentul in care, economia nationala romaneasca, va atinge fundul cel mai de jos al graficului. Himerele legate de cresterile economice din 2010, sunt lansate concertat de analisti, pentru ca aceasta este parte a strategiei noastre, pentru a ne maximiza profitul pe care il vom face, cand balonul speculativ imobiliar si al cursului valutar, ne va indica faptul ca suntem pe trendul castigului maxim. Ma intrebi daca vom relua creditarea? Creditarea in Romania, s-a facut cu cap. Este adevarat, ca si guvernarea din 2007-2008 ne-a ajutat enorm, atunci cand, ne-am consolidat si ne-am asigurat prin intermediul creditului de consum, dependenta totala a populatiei active, a fortei de munca romanesti.

Iulian URBAN: In se sens v-ati asigurat dependenta lor totala?

Bancher: Simplu! Populatia Romaniei si romanul in general, are un singur bun de pret, care ne intereseaza pe noi bancherii : activele imobiliare. Mai exista si forta de munca a individului, insa aceasta, dupa ce l-ai prins in mreje, este utila de speculat, pentru ca acel individ va munci perpetuu pentru noi. Trebuia sa ajungem cumva la aceste active imobiliare ale romanilor; Normele BNR si legile, nu ne permiteau sa putem acorda in masa, credite ipotecare, plus ca aceste credite ipotecare, nu erau 100% avantajoase pentru noi; Asa, ca am profitat de lentoarea in decizie a BNR, si am investit masiv in publicitate pe segmentul creditului de consum. Stiam inca de la bun inceput, faptul ca, cei carora le acordam credite de consum, nu vor avea resurse sa le restituie, astfel, incat, coroborat cu faptul ca, stiam din 2008, ca aceasta criza financiara va lovi si Romania, am calculat totul extrem de bine. Nu trebuia sa fii geniu bancar, ca sa iti dai seama ca intr-o tara precum a voastra, pur si simplu, efectele crizei urmau sa fie devastatoare pentru ca: [1] nu mai produceati nimic; [2] pietele emergente sunt dominate de multinationale, legate de grupurile financiare si bancare pe care noi le reprezentam; [3] urma sa aveti in 2009 un an electoral in care, pe fondul disputelor politice, era de anticipat ca va veti sapa singuri groapa. La acest din urma punct recunosc ca a trebuit sa ne implicam; si asta pentru ca, daca in 2008, actualul presedinte avea o cota de popularitate de vreo 60 %, noi trebuia sa incingem campania, pentru a impinge politicienii sa ia masurile pe care noi le asteptam.

Iulian URBAN: Ce masuri asteptati sa ia politicienii? Spuneti ca ati manipulat partidele ca sa va atingeti scopul economic?

Bancher: Iulian, hai sa ne gandim putin. Noi nu a trebuit decat incingem spiritele, si sa creem un cadru in care, oponentul in alegeri al actualului presedinte, sa recupereze handicapul de imagine, astfel incat sa creem romanilor si politicienilor, impresia unei lupte stranse; Iar de aici pana la luptele politice din Parlament, care au intunecat mintile tuturor partidelor a fost doar un pas, insa decisiv a fost momentul in care tara voastra a ramas fara Guvern. Atunci, si acum in acest moment, orice guvern se va forma, este legat ombilical si total la mana noastra, intrucat, are nevoie de banii nostri, pentru a plati salariile, pensiile, etc. Voi v-ati ales cu spectacolul din presa, noi ne alegem cu banii si castigurile. Practic Romania este a noastra, iar dependenta voastra de noi va deveni totala. Actualul presedinte, ne-a pus putin in dificultate, atunci cand a venit cu guvernul PSD-PDL, pentru ca ceea ce noi ne doream era instabilitate economica si politica; a trebuit sa presam extrem de mult pentru ca ruptura la nivel guvernamental sa se produca, sa cada guvernul, sa se amane sosirea transei de bani de la FMI, insa pana la urma, cunoscand mentalitatea colerica romaneasca, am reusit.

Iulian URBAN: Nu imi vine sa cred; este evident ca suntem naivi si starnim furtuni in paharul cu apa! Hai sa revenim putin la acea legatura intre casele romanilor si creditul de consum.

Bancher: Iti spuneam ca in 2008, am dat masiv credite de consum; am dat bugetarilor, am dat angajatilor din sectorul privat; Atractia era mare intrucat, nu trebuiau sa prezinte garantii, insa noi stiam ca in 2009, ne vom atinge scopul. Si, in 2009, intr-adevar, pe fondul crizei economice, au explodat restantierii. Asta inseamna ca oamenii nu si-au platit ratele catre banci, iar noi am trecut la executare silita. Aici am avut iar nevoie sa ne concertam eforturile, astfel incat, sa nu existe grupuri financiare romanesti, companii sau persoane private, care sa ne strice planurile, intrucat riscam sa ne trezim ca vin sa cumpere activele imobiliare scoase la vanzare. Asa ca a trebuit sa lovim si mediul de afaceri privat, pentru ca oamenii de afaceri, sa se lupte pentru supravietuire, si sa nu aiba lichiditati pentru a cumpara nimic. A trebuit sa-i facem sa devina preocupati de grija zilei de maine, si sub teama falimentului, ne-am eliminat competitorii. Seful BRD Soc. Gen. spunea intr-un ziar romanesc ca este momentul sa ne eliminam competitorii. Exact asta facem, va eliminam din jocurile economice din propria voastra tara!

Iulian URBAN: Ati eliminat concurenta autohtona, blocand creditarea pentru firme si blocand piata executarilor silite?

Bancher: Corect. Si nu a fost greu. Pe o piata interna gatuita de blocajul financiar, firmele romanesti au fost sufocate de lipsa lichiditatilor, iar guvernul din 2009 a fost lasat fara nici o posibilitate de a asigura resursele financiare. Daca intr-o tara guvernul nu are bani pe care sa-i injecteze in economia nationala, iar noi bancherii, va blocam accesul la credite, firmele ajung fix ca o gradina de flori, expusa arsitei zilnice, pe care nu o mai uda nimeni, si care pana la urma va muri. De aceea spuneam ca a trebuit sa ne agitam putin pentru a impiedica acest guvern din 2009 sa puna in aplicare masurile economice, si sa abatem atentia asupra luptei din campania electorala. Dupa ce ne-am asigurat ca pur si simplu nu va exista riscul sa apara intrusi care sa cumpere activele imobiliare, case, terenuri, scoase la vanzare de executorii nostri bancari, am inceput sa trimitem pe banda rulanta dosarele celor care au luat credite de consum, catre executori. Nimeni nu a sesizat faptul ca, nu ne interesa de fapt sa le vindem casele, ci sa manipulam piata imobiliara, sa o tragem in jos, asigurandu-ne in acelasi timp, ca la momentul potrivit, cand curba prabusirii imobiliare va atinge cel mai de jos nivel, grupurile financiare din tarile noastre de origine, sa cumpere masiv si la preturi de nimic aceste active. Te asigur Iulian ca in 2010, un apartament cu trei camere care in 2008 era evaluat la 150000 euro, va fi scos la vanzare, la executare silita, la preturi de sub 30000 de euro si nu va veni nimeni sa cumpere, pentru ca in 2010 toti vor fi preocupati sa tina bani deoparte pentru ziua de maine. Va fi momentul perfect sa cumparam totul pe nimic. Romanii vor deveni chiriasi in propriile case, pentru ca acesta a si fost obiectivul nostru primordial, si anume achizitiile la preturi infime. Pentru asta era obligatoriu sa ducem piata imobiliara la un maxim, pentru ca pe fondul prabusirii acesteia, noi sa culegem caimacul. Si la plan se adauga si presiunea pe moneda voastra nationala.

Iulian URBAN: Ce presiune? Vad acum ca leul se intareste, desi, intr-o tara care nu produce nimic, aflata in criza politica, lovita de criza financiara, nu imi explic care poate fi suportul de intarire a leului.

Bancher: Pai este vorba de aceiasi reteta, care se invata la orice curs de MBA. Asa cum piata imobiliara a fost dusa de noi la maximuri ireale, pentru ca trebuia sa va dam credite la valori foarte mari, ca sa aveti pe urmatorii 30-40 de platit rate uriase catre noi, pentru a deveni in acest interval de timp, atat proprietarii caselor voastre, dar si asigurandu-ne ca veti munci voi si familiile voastre pentru noi, pentru a plati aceste rate ireale, tot asa, bula speculativa a monedei nationale, trebuie manipulata, insa in sens invers. In cazul speculatiilor pe moneda nationala, trebuie sa ducem leul la un nivel minim, cat mai mic posibil, lasandu-l apoi sa explodeze, sa urce la valori mari, valori reale, undeva catre peste 5 ron pentru un euro. Adica vom face euro atat de scump incat, sa nu va puteti permite sa cumparati activele imobiliare scoase la executare silita, nici cand ele vor avea valori in euro, relativ mici, dar si pentru ca, micimea salariilor romanilor, salarii platite in lei, sa faca din rata catre banca, un cosmar al vietii de zi cu zi. Totul legal, profitand de naivitatea generala, de ternele lupte politice si de tot acest context romanesc , care din 2006 lucreaza pentru noi si in interesul nostru. Iata ca ieri euro era deja la 4,21 lei.

Iulian URBAN: Asadar totul este componenta a unui plan; cand va fi detonat?

Bancher: In ciuda galopului inregistrat de alte active din aceeasi clasa de risc in ultimele zece luni, leul nu are cum sa participe la aceasta revenire, fiind evident pentru orice incepator, ca este totul o bula speculativa: „investitorii urmaresc cu ingrijorare mai intai derularea acordului cu Fondul Monetar International, iar mai apoi turbulentele de pe scena politica”, spune Koon Chow, analist la Barclays Capital, una dintre cele mai mari banci de investitii britanice. El considera ca euro ar putea sa coboare spre 4,1 lei. Balon de sapun, care este un element al sarjei finale de cumparare a Romaniei la OUTLET. Pentru ca defapt, prin incingerea campaniei electorale, noi avem acoperirea perfecta ca nimeni nu mai are timp sa ne strice planurile.

Iulian URBAN: Ce veti face cu acte active, cu casele romanilor?

Bancher: Pai este esential sa controlam aceste active, intrucat, ele sunt o moneda de tranzactionare pe pietele internationale; Uitati-va la Dubai acolo unde expunerile bancilor noastre, se lovesc de nevoia de a acoperi pierderile. Pierderile se acopera prin cresterea ritmului de exploatare a muncii celor care au credite la banci. Ei trebuie constransi sa lucreze mai mult, si sa plateasca rate mai mari catre noi. Avand in mana bunul cel mai de pret al unui om, locuinta, acesta va munci pentru noi! Recreem astfel sistemul sclavagist perfect, in care aparenta de libertate, in care mintea si atentia cetateanului este atrasa de lupta politica, fara ca cineva sa mai aiba timp sa se gandeasca la ce li se intampla cu adevarat. Iar cand se vor trezi va fi de fapt foarte tarziu. Noua ne trebuie sa exploatam forta de munca a voastra, sa va impingem sa munciti mai mult ca sa ne platiti noua mai mult.

Iulian URBAN: Mai am o singura intrebare. Spuneti ca ati contribuit la incingerea campaniei electorale, pentru ca trebuia sa saditi samanta unei confruntari politice puternice, intrucat instabilitatea politica era necesara… Concret, ati platit politicieni romani sa puna umarul la actuala criza politica?

Bancher: În mod evident, in 2007 si 2008 am sprijinit si sustinut politicieni care avea acces la fraiele guvernarii, ca sa fim lasati sa derulam amplul program de acordare masiva a creditelor de consum. In 2009 fiind an electoral, grija noastra a fost sa alimentam puternic aparitia unui contracandidat puternic pentru actualul presedinte, care avea o cota mare de popularitate, si am reusit. Mult mai usor si mai ieftin decat ne imaginam. Sa ne intelegem: noua nu ne pasa cine va iesi presedinte, pentru ca sunteti la mana noastra, in plan guvernamental. A fost mai usor pentru ca, aveti in Romania o pasiune extrem de mare, sa va consumati energiile fix in directiile care nu va aduc avantaje, care va ingroapa sansele la un viitor mai bun. Suntem si noi uimiti de modul in care, marea masa a jurnalistilor, ne-au facut misiunea mult mai usoara, implicandu-se in aceasta campanie electorala emotional, doar pe fondul ideii ca actualul vostru presedinte trebuie dat jos, fara sa aiba nici un fel de viziune economica asupra realitatii. Repet, noi doar am alimentat ascensiunea unui oponent puternic pentru dl. Basescu, si restul l-a facut mass-media, si naivitatea voastra, de la sine. Anul 2010 va aduce si rasplata pentru munca depusa de noi in ultimii 4 ani, pentru ca vom aduce Romania la statutul de tara total si, cel mai important, ireversibil dependenta, de fraiele complicatului sistem financiar-bancar mondial. Nu vreau sa par cinic insa, in 1989, toate activele tarii erau ale clasei proletare, adica de fapt ale nimanui, fiind controlate de o mana de oameni care decideau in aceasta tara si pentru a caror bunastare, muncea intreaga natiune. La 20 de ani, veti fi ajuns fix in aceeiasi situatie, adica nimic nu va mai fi in proprietatea voastra, si veti munci sa va platiti datoriile. Iar economia nationala va fi dominata de multinationalele controlat indirect tot de noi, in vreme ce falimentele firmelor romanesti, detinute de romani, vor continua si in 2010, intrucat fara finantare, fara credite, si cu un guvern care nu are resurse financiare, nu exista sanse de supravietuire. Astfel incat, tinerii romani vor avea doar doua optiuni: angajati la stat, sau angajati la multinationalele straine!
In ambele variante, numai noi castigam.

Sursa: http://www.romanianvip.com/2009/12/iulian-urban-discutie-incendiara/comment-page-1/

CONSULTANT LA GUVERN

Un păstor îşi mâna turma de oi pe o mioritică păşune când, dintr-un nor de praf,
se intrupa un Jeep Cherokee nou nouţ lângă el. Şoferul, un tip tânăr într-un costum Hugo Boss,
pantofi Gucci, ochelari de soare Ray Ban şi o cravată YSL, scoate capul pe fereastră şi zice:
- Mai Bade, dacă îţi spun exact câte oi ai în turmă îmi dai una?
Păstorul se uită la tânăr, se uită la turmă şi calm răspunde:
- Iti dau.
Tânărul parchează maşina, scoate laptopul, îl conectează la telefonul mobil, accesează NASA prin Internet,
apoi satelitul GPS, scanează aria, deschide baza de date şi câteva pagini de EXCEL 60 pline de formule,
apoi tipăreşte cu ultima generaţie de printer portabil un raport de 150 de pagini şi îi spune păstorului:
- Ai exact 1586 oi!
- Dreptu-i. A'ca poti să iei o oaie.
Se uită senin la tânărul care-şi alege oaia şi o cară la maşină, apoi zice:
- Daca io îţi spun un'e meri la slujba, îmi dai oaia înapoi?
- Da, de ce nu?
- Eşti consoltant la govern..
- Asa este, dar cum ai ghicit??
- Pai uite, răspunde păstorul, te-ai abătut pe aici fără ca nimeni să te cheme, ai cerut să fii plătit
pentru o întrebare pe care eu nu ţi-am pus-o şi mi-ai dat o informaţie pe care eu o aveam deja
Pa deasupra, habar nu ai pe ce lume traiesti !
- Cum ai ajuns la concluzia asta?
- Pai, din toate oile, tu ai ales cânele..